Portretul unui lider: Whitney MacMillan

Whitney MacMillan susţinea că nu ascultase niciodată sfaturile tatălui său, Cargill MacMillan, nici chiar atunci când erau bune, deoarece „copiii nu ascultă niciodată de părinţi”. Însă, atunci când l-a întrebat pe tatăl său ce anume ar trebui să studieze, MacMillan senior a spus: „Cât timp studiezi la Universitatea Yale, participă la toate cursurile la care nu vei mai avea ocazia să participi pentru tot restul vieţii. [Nu] studia afacerile, deoarece atunci când vei începe să te ocupi de aşa ceva, vei învăţa tot ce trebuie, iar ceea ce te învaţă la Yale [nu va fi] corect.”
Această perspectivă i-a plăcut lui Whitney şi, după ce a absolvit de la Yale (cu diplomă în istorie) în 1951, şi-a început cariera în divizia Cargill pentru ulei vegetal. La numai doi ani după începuturile sale, Whitney s-a mutat de câteva ori: mai întâi la biroul din San Francisco, California, apoi la Manila în Filipine, unde Cargill avea nevoie de cineva care să administreze noul birou. În 1956, când a revenit în Statele Unite, el s-a transferat în divizia pentru cereale pe post de agent comercial pentru mărfuri şi, ulterior, a devenit director pentru promovarea vânzărilor şi dezvoltarea proiectelor.

Fiind respectat pentru modul creator în care rezolva problemele, Whitney şi-a continuat ascensiunea în cadrul Cargill, devenind Vicepreşedintele companiei în 1962, alăturându-se consiliului director în 1966 şi, la mai puţin de zece ani după aceasta, preluând postul de Preşedinte în 1975. „Whitney avea un stil extrem de personal de a conduce”, a spus Ernie Micek, care a lucrat sub conducerea lui Whitney şi a devenit Directorul executiv al companiei Cargill în 1995. „Îi plăcea să-i provoace pe oameni să explice convingerile personale şi prefera să comunice cu oamenii faţă în faţă.”

Curând după promovarea lui Whitney, Directorul executiv din acea vreme, Erwin Kelm, i-a sugerat să organizeze codul etic al companiei într-o declaraţie concisă. Compania se străduise întotdeauna să-şi menţină o reputaţie onestă şi respectată, fără a considera că era necesar să se scrie un cod formal. Însă, pe măsură ce Cargill se extindea peste graniţele internaţionale, reţeaua complexă a legislaţiei şi culturilor internaţionale a îngreunat menţinerea transparenţei. Whitney a concentrat valorile companiei într-o Declaraţie referitoare la Codul de conduită, care asigura faptul că toţi angajaţii înţelegeau care erau aşteptările companiei.

Whitney a fost numit Director executiv în 1976, odată cu retragerea lui Kelm. Cât timp a deţinut postul, Whitney a dirijat compania pe noi pieţe la nivel mondial.

„Aş spune că, în perioada de timp în care am lucrat pentru Cargill, [compania] a ajutat mai mulţi oameni să scape de sărăcie decât orice altă instituţie din lume.”
— Whitney MacMillan, Director executiv Cargill

Pe măsură ce Cargill se extindea la nivel internaţional, Whitney a conceput o declaraţie oficială asupra viziunii companiei pentru a stabili obiectivele de viitor ale acesteia, fapt care a evidenţiat concentrarea sa pe combaterea sărăciei în ţările în curs de dezvoltare: „Vom fi cei mai buni în încercarea de a îmbunătăţi nivelul de trai pentru cei cinci miliarde de oameni din lume.” Whitney considera că acest lucru era posibil, dacă întregul Cargill se dedica implementării competenţelor sale fundamentale: „Vom face acest lucru cumpărând, depozitând, transportând şi distribuind materii brute de bază. Vom face acest lucru promovând, inovând şi creând concurenţă şi eficienţă în lanţul de distribuţie.” Această viziune a fost primul pas al companiei Cargill către statutul de lider global în hrana pentru oameni.

Liderul vizionar redactează „A View to the Future” (O viziune asupra viitorului), descriind măsurile care vor permite companiei Cargill să devină liderul global în hrana pentru oameni. 
 

Fiind un adevărat vizionar, Whitney a activat ca Director executiv până în 1995, unificând compania globală în baza unui set de principii definite şi pregătind-o pentru secolul XXI. Când s-a pensionat, Whitney a remarcat: „Desfăşurăm activităţi în ţări care, cumulat, reprezintă peste 85% din produsul intern brut al lumii. Şi ne-am păstrat cultura, valorile şi abilităţile noastre în tot acest timp.” Privind spre viitor, Whitney considera că succesul avea să sosească, atât timp cât compania rămânea dedicată principiilor sale: „Nu [aş dori să] schimb această abordare pe viitor. [Aş] păstra valorile fundamentale.”