O metodă revoluţionară de depozitare a cerealelor în Nebraska 

John MacMillan, Jr., un om de afaceri inovator care a servit ca preşedinte Cargill între anii 1936 şi 1960, a abordat printr-un spirit inventiv provocările cu care se confrunta la începuturi compania în domeniul cerealelor. Un astfel de exemplu este silozul de cereale din Omaha, Nebraska, un terminal creativ, poreclit „Big Bin” datorită recipientelor sale imense de depozitare.

Totul a început în 1930. Cererea de cereale era mai mare ca niciodată, iar Cargill trebuia să depoziteze şi să transporte volume mari de culturi. Având în vedere costurile depozitării externe, John Jr. s-a hotărât să creeze o infrastructură complet nouă: un siloz de cereale cu capacitate de 5 milioane de busheli, adăpostit într-un terminal situat strategic pe calea ferată ce parcurgea statul Omaha de la est la vest.

Construită în 55 de zile, structura era cu adevărat inovatoare, efectuând sarcinile pe rând la viteze incredibile. Sistemul ridica vagoane întregi, le rotea lateral şi le golea în numai patru minute, ajungându-se la un număr de 10 vagoane de cereale descărcate pe oră şi la sute pe zi.

„Suntem peste măsură de încântaţi. Este de departe cel mai economic siloz de cereale.”
— John MacMillan, Jr., Preşedintele Cargill

Pentru a maximiza spaţiul, John Jr. a instalat patru recipiente „Big Bin” în cadrul terminalului – primele de acest fel – fiecare cuprinzând enorma cantitate de 1 milion de busheli de cereale. După ce toate componentele au fost instalate, Cargill a putut procesa, depozita şi transporta cereale cu o eficienţă ce a schimbat faţa industriei.

În urma succesului acestui terminal, Cargill a construit încă trei pe parcursul a şapte ani, plasându-le strategic în lungul căilor ferate din Albany, în estul oraşului St. Louis şi în Memphis. Reţeaua astfel construită a oferit companiei Cargill şi clienţilor săi un acces fără precedent la depozitele de cereale, permiţându-le să transporte volume mai mari pe piaţă, la un cost mai eficient.