Portretul unui lider: John MacMillan, Jr.

De la proiectele de barje şi a remorchere, până la negocierile cu Consiliul Comerţului din Chicago, preşedintele John MacMillan, Jr., a avut inteligenţa, energia şi imaginaţia de a ajuta compania să realizeze câştiguri deosebite în timpul mandatului său.

El a for student al Universităţii din Yale şi a luptat în Franţa în timpul Primului Război Mondial, înainte de a se întoarce în Minnesota pentru a se alătura afacerii de familie în calitate de comerciant, în locul care va deveni ulterior bursa de cereale de la Minneapolis. Firea sa îndrăzneaţă l-a ajutat să urce rapid până la funcţia de director general de operaţiuni al companiei Cargill, un post care îl va pregăti pentru viitor rol de preşedinte.

Atunci când tatăl său, John MacMillan, Sr., a renunţat la funcţia de preşedinte, în 1936, John Jr. a devenit cel de-al treilea lider al companiei Cargill. Deşi a moştenit caracterul tatălui şi bunicului său, fondatorul W. W. Cargill, el a adus un stil nou, unic de conducere a companiei.

Ca preşedinte, John Jr. a fost vorbăreţ şi conservator. Părea dificil să lucrezi cu el, deoarece avea tendinţa să domine luarea deciziilor, dar multe persoane care au lucrat cu el îi descriu capacitatea de a fi agreabil. Colegii l-au considerat drept unul din cei mai inteligenţi oameni pe care i-au întâlnit şi i-au acordat toată loialitatea şi respectul. John Jr. putea să gândească foarte rapid, cu atenţie la detalii, dar putea să înţeleagă şi lucrurile în ansamblu, identificând modalităţi prin care Cargill va fi mai bine poziţionată în viitor.

Firea curioasă a lui John Jr. a dus la crearea multor soluţii inovatoare la Cargill, inclusiv mai multe proiecte structurale prin care s-a modificat modul de mutare a culturilor. Pentru a crea un proiect mai eficient de barjă, a intrat în domeniul construcţiilor navale – o mişcare îndrăzneaţă pentru o companie comercială din acea vreme. Pentru a spori capacitatea de stocare a recoltelor, a creat un nou siloz utilizând metoda „Big Bin”, prin care volumul de cereale uscate depozitat era semnificativ mai mare faţă de metodele standard.

Fiind interesant de adaptarea unei ide de nutriţie integrată, John Jr. a efectuat propriile studii pentru crearea unei surse de hrană pentru oameni pe bază de soia. De asemenea, a deţinut câteva brevete din diverse domenii, incluzând noi metode de construcţie a clădirilor, o elice mai eficientă pentru ambarcaţiuni şi chiar un design nou pentru pachetul de ţigarete. Deşi au fost considerate neconvenţionale la momentul respectiv, ideile lui John Jr. au devenit avantaje importante pentru companie. În final, obiceiul său de a-şi asuma riscuri calculate a dat roade: în timp ce ocupa poziţia de preşedinte, compania a ajuns la vânzări de 1 miliard USD pentru prima dată în istoria sa.

Dar dezvoltarea companiei Cargill nu se datorează doar stilului hotărât şi experimental al lui John Jr. În 1936, compania a dat în judecată Consiliul Comercial din Chicago care, la rândul său, a exclus compania Cargill din Consiliu pentru manipularea pieţei porumbului. În cele din urmă, încrederea în sine a lui John Jr. şi capacitatea sa de a-şi urma propriul drum au reuşit să ridice compania Cargill din acea situaţie, cu reputaţia intactă şi cu o poziţie în domeniu mai puternică decât niciodată. Pentru prima dată, compania s-a aflat sub lumina reflectoarelor, deoarece John Jr. era subiectul preferat al revistelor Fortune şi Business Week , pe a cărei copertă a şi apărut.

În 1960, John Jr. A decedat subit, lăsând în urmă o moştenire bazată pe putere şi dezvoltare. a ajutat la consolidarea statutului Cargill, ca o companie încrezătoare că îşi poate croi propriul drum, menţinând totodată un puternic aspect competitiv.