Ştiinţa unică a cerealelor

În 1922, un emigrant rus, dr. Julius Hendel, a venit la Cargill în căutarea unui loc de muncă. Hendel era expert în cereale şi era deja pe cale să devină primul deţinător din Statele Unite al titlului de doctor în domeniul agriculturii. De asemenea, avea acelaşi spirit de aventură ca şi John MacMillan, Jr., vicepreşedintele Cargill din acea perioadă. Cei doi s-au împrietenit rapid. Datorită firii sale inovatoare şi cunoştinţelor aprofundate despre cereale, Hendel a fost persoana potrivită pentru iniţiativa de creare a unei formule pentru cereale care apăruse la Cargill în acel moment: un laborator analitic cu tehnologie de ultimă oră.

Laboratorul a fost înfiinţat pe parcursul aceluiaşi an. Cercetările erau centrate pe analiza cerealelor din Statele Unite în ceea ce priveşte conţinutul de proteine, umiditatea şi caracteristicile pentru panificaţie. Avându-l pe Hendel în fruntea operaţiunilor, Cargill a devenit una dintre primele companii din domeniu care a evaluat cerealele într-un mod detaliat, ştiinţific.

Înainte de a studia cerealele la un asemenea nivel, experţii de la companii precum Cargill evaluau cerealele doar pe baza aspectului şi al mirosului. De fapt, pe vremuri, se considera că este imposibil de măsurat calitatea reală a cerealelor: adesea, brutarii combinau diferite soiuri, sperând că starea superioară a unor cereale va contrabalansa starea inferioară a celorlalte. Ideea de a utiliza analiza ştiinţifică şi măsurătorile avansate pentru determinarea calităţii, prin care s-a schimbat evaluarea cerealelor în viitor, a fost ideea companiei Cargill.

„…Laboratorul de la Cargill devine o realitate. Am petrecut câteva zile pentru a decide utilizarea şi valoarea unui transport de cereale, privind o mână de grăunţe.”
— John MacMillan, Jr., Vicepreşedintele companiei Cargill

Pentru a afla calitatea reală a cerealelor, echipa lui Hendel a curăţat şi a măcinat făina înainte de a o usca minuţios. Eşantioanele au fost utilizate pentru a se face un aluat care a fost apoi spălat la o anumită temperatură pentru a se elimina amidonul, lăsând doar glutenul. Cantitatea de gluten, un amestec de proteine care conferă aluatului textura elastică, a dezvăluit calitatea reală a respectivelor grăunţe.

Procesul creat de Hendel redus elementul subiectiv din evaluarea cerealelor. Dar nu toată lumea s-a ataşat imediat de ideea testării cerealelor în laborator. Multe persoane, atât din interiorul, cât şi din exteriorul companiei Cargill au văzut procesul ca pe o modă trecătoare şi o risipă de bani. Chiar unii membrii ai conducerii superioare a companiei Cargill au fost iniţial sceptici cu privire la importanţa laboratorului.

Cu timpul, a devenit clar că metodele lui Hendel vor fi extrem de importante pentru afaceri. Cargill a continuat să utilizeze tehnicile lui Hendel, amestecând şi evaluând cerealele mai eficient şi mai corect decât concurenţa. În cele din urmă, aceste metode au devenit un argument esenţial în favoarea comerţului cu cereale al companiei.

În prezent, oamenii de ştiinţă evaluează cerealele în funcţie de mai mulţi factori, precum greutatea, umiditatea, prezenţa unor elemente străine şi rata de grăunţe deteriorate, iar moştenirea lui Hendel de analiză superioară a cerealelor continuă la Cargill. De exemplu, în 2012, Cargill a început cercetarea obiceiurilor de cumpărare, pentru a obţine o perspectivă asupra creării unor alimente mai sănătoase şi mai gustoase din cereale integrale. Cargill nu şi-a utilizat experienţa doar în acest mod pentru a ajuta la evoluţia industriei agricole şi a promova hrana mai sănătoasă pentru toţi oamenii din lume.

Înainte de a se deschide laboratorul avansat de la Cargill, oamenii de ştiinţă utilizau metode subiective, pentru examinarea vizuală şi mirositul grăunţelor, pentru a le evalua calitatea.