Consolidarea de noi relaţii în Japonia 

După cel de-Al Doilea Război Mondial, numeroase companii comerciale străine întâmpinau dificultăţi când încercau să pătrundă pe pieţele japoneze. Cargill a început să pătrundă pe piaţă în 1953, când a achiziţionat Kerr Gifford & Co., o firmă de comerţ cu cereale care folosise o echipă de agenţi în Japonia pentru a vinde de la sediul din Statele Unite cereale brokerilor japonezi. În 1956, Cargill a achiziţionat agenţia creând o oportunitate de a vinde cereale direct pe piaţa japoneză prin intermediul brokerilor japonezi.

Având deja o prezenţă stabilită în Japonia, Cargill a construit o unitate de depozitare în vrac în Kawasaki, în Golful Tokyo, pentru a gestiona navele care soseau cu încărcături de până la 52.200 de tone de grâu importat. În ciuda strategiei promiţătoare, metodele unităţii au fost imitate curând de concurenţă, fapt care a eliminat avantajul concurenţial al companiei Cargill şi a redus profiturile. Ca rezultat, compania a fost nevoită să-şi reia comerţul prin intermediul brokerilor japonezi, fapt care s-a dovedit a avea succes timp de mai mulţi ani.

Apoi, în 1987, casele de comerţ din Japonia au iniţiat un boicot pentru a protesta împotriva implicării companiei Cargill, o firmă străină, în activităţile ţării. Pentru a fi acceptată şi pentru a-şi demonstra suportul faţă de afacerile japoneze, Cargill a cumpărat două milioane de acţiuni în cadrul Showa Sangyo, o companie japoneză mare de procesare a alimentelor. Cargill a început să vândă boabe de soia direct companiei Showa şi, până la urmă, boicotul a luat sfârşit.

Cargill a evoluat odată cu schimbările de pe piaţa japoneză. În 1995, Cargill a devenit prima companie neoriginală din Japonia care a fost licenţiată de guvernul japonez să vândă cereale direct pe pieţele ţării. Acest lucru i-a permis companiei Cargill să furnizeze până la 40.000 de tone de cereale şi orz agenţiei guvernamentale japoneze din domeniul alimentar. În loc să lucreze prin intermediul brokerilor, Cargill a putut adopta un rol mai activ în cadrul Japoniei, lucrând direct cu industriile ţării care se ocupau cu distribuţia cerealelor şi cu producţia făinii.

Cel mai important succes al companiei Cargill s-a petrecut în 1997, când una dintre companiile alimentare japoneze, Toshoku, a declarat stare de faliment. Cargill a preluat conducerea firmei Toshoku, devenind prima companie străină care a fost aprobată ca sponsor pentru faliment în Japonia. Cargill a achiziţionat integral compania în 2000, obţinând acces la noi clienţi. Cunoştinţele detaliate ale companiei Toshoku referitoare la clienţi s-au combinat cu eficienţa lanţului de distribuţie al companiei Cargill pentru a crea un model de afaceri de succes. În timp, Toshoku a obţinut stabilitate financiară, fapt care a permis companiei Cargill să ofere consumatorilor japonezi o gamă de produse alimentare ambalate şi de ingrediente speciale.

Stabilirea propriei poziţii în Japonia a fost o etapă importantă în cadrul expansiunii internaţionale a companiei Cargill, fapt care, în final, a lansat compania în ţări din întreaga Asie. Cargill continuă să-şi demonstreze dedicaţia faţă de îmbunătăţirea pieţelor locale din întreaga lume pentru a ajuta mai mulţi clienţi să obţină succes.