Confruntarea în mod curajos a dilemelor etice

Încă din 1865 când s-au pus bazele companiei, Cargill s-a străduit să menţină o reputaţie etică, de încredere. Dar, pe măsură ce compania s-a extins, evoluând de la o afacere mică, dar dinamică din America, până la statutul de comerciant global, păstrarea integrităţii şi transparenţei între organizaţii a devenit o provocare mai complexă, necesitând efortul fiecărui angajat.

Un astfel de angajat a fost Ricardo „Ric” Robles, care a lucrat în cadrul diviziei Cargill de mercantizare a produselor. Fiind însărcinat să caute noi oportunităţi de afaceri în America Latină, a sosit în Panama în 1960, unde a fost prezentat unui om de afaceri dintr-o familie panameză foarte distinsă. Când s-au întâlnit la un prânz, afaceristul i-a oferit lui Robles 70.000 USD pentru a fi numit agent Cargill pentru America Latină. Considerând mita o insultă deosebit de gravă, Robles s-a ridicat de la masă şi a plecat chiar înainte de servirea mâncării.

Câteva săptămâni mai târziu, la sediul din Minneapolis, Minnesota, Robles a fost abordat în legătură cu incidentul de Fred Seed, directorul executiv Cargill. Spre surprinderea lui Robles, Seed auzise despre întâlnirea din Panama şi era impresionat de modul în care acţionase Robles. L-a felicitat pe Robles pentru păstrarea valorilor Cargill şi pentru că „nu a făcut bani pe căi necinstite”. Surprins, Robles l-a întrebat pe Seed cum de aflase despre ofertă. Seed i-a explicat că auzise de la banca Chase Bank din Panama. După ce Robles a părăsit întâlnirea din Panama, afaceristul a vizitat instituţia financiară, plângându-se bancherilor despre „un individ de la Cargill care îşi „dădea aere de falsă moralitate!””

Ric Robles de la Cargill îşi aminteşte de o întâmplare petrecută în anii 1960 în Panama şi povesteşte despre cum i s-a oferit o mită de afaceri. 

Confruntarea respectivă a scos în evidenţă o necesitate pertinentă în cadrul organizaţiei în curs de dezvoltare: deşi Robles a înţeles aşteptările companiei Cargill, compania nu le pusese niciodată pe hârtie în mod oficial. În 1975, CEO Whitney MacMillan a dat curs sugestiei predecesorului său, Erwin Kelm, şi a documentat valorile de bază ale companiei redactând Declaraţia Cargill referitoare la conduita, standardele şi principiile în afaceri.

Documentul avea să aibă un rol cadru şi urma să fie rafinat de viitorii lideri, inclusiv principiile călăuzitoare Cargill, ca parte a unui cod de conduită mai vast pe care reţeaua globală Cargill îl urmează în prezent. Pe lângă călăuzirea angajaţilor în situaţii problematice, aceste principii servesc drept memento important: ceea ce contează nu sunt doar rezultatele, ci şi modul în care sunt acestea obţinute.