Salvarea habitatului pentru viaţa sălbatică de la marginea Golfului San Francisco

Când oficialităţile guvernamentale, reprezentanţii organizaţiilor de protecţia mediului şi Warren Staley, preşedinte şi director executiv Cargill, s-au adunat la marginea Golfului San Francisco în 2002, ei sărbătoreau o realizare importantă. Era vorba despre lansarea oficială a unuia dintre cele mai ambiţioase programe de restaurare a terenurilor mlăştinoase din istoria Statelor Unite. Împreună cu partenerii săi, Cargill avea să restaureze unul dintre cele mai importante ecosisteme din zona de migrare a Pacificului – un traseu pentru păsările migratoare, care se întinde din Alaska până în Patagonia.

Timp de peste 150 de ani, la marginea Golfului San Francisco s-a produs sare. La sfârşitul anilor 1990, după ce şi-a exploatat amplasamentul de producţie a sării timp de peste 30 de ani, Cargill a hotărât că îşi putea reproiecta operaţiunile pentru a produce toată sarea necesară doar pe o treime din terenul deţinut. Stabilind acest obiectiv, împreună cu o investiţie de capital, Cargill avea să facă posibilă transformarea mediului natural al Golfului San Francisco crescând într-o mare măsură câmpiile litorale mlăştinoase şi habitatul vieţii sălbatice din zonă.

Agenţiile de stat şi cele federale s-au bucurat să accepte din partea Cargill proprietatea asupra terenului. Dar, când o echipă de evaluatori, condusă de US Fish and Wildlife Service şi de consiliul California Wildlife Conservation Board, a stabilit valoarea terenului companiei Cargill la peste 243 de milioane de USD, speranţele agenţiilor de protecţia mediului şi cele ale agenţiilor legislative s-au diminuat, deoarece părea aproape imposibil să poată aduna resursele necesare pentru a cumpăra proprietatea.

Momentul culminant a fost la începutul anilor 2000, când Staley a fost de acord să colaboreze cu senatoarea SUA, Dianne Feinstein, pentru a recalcula preţul până la o valoare acceptabilă. În colaborare cu Vicepreşedintele Cargill, Bill Britt, care avusese un rol important în coordonarea unor transferuri similare de teren în trecut, părţile au ajuns la o soluţie care avea să avantajeze semnificativ mediul, fără a afecta afacerea cu sare din California a companiei Cargill. Compania urma să doneze peste jumătate din valoarea terenului: 15.100 de acri în partea de sud a Golfului şi 1.400 de acri în partea de nord a acestuia — o ofertă generoasă, însumând 16.500 de acri, care includea 25 de mile pătrate de lacuri sărate şi alte proprietăţi..

„Am putut contribui la aceste importante obiective de mediu, fără a sacrifica vitalitatea afacerii noastre.”
— Warren Staley, Director executiv în cadrul Cargill

Mulţumită planului inovator, Cargill putea continua să recolteze şi să rafineze anual peste 500.000 de tone de sare de înaltă calitate, dar pe mult mai puţin teren. Angajaţii Cargill au colaborat cu oficialităţile guvernamentale pentru a reconecta lacurile sărate la golf. Noile modele de flux şi reflux au început să transforme lacurile sărate în terenuri mlăştinoase: sedimentele s-au acumulat şi, treptat, vegetaţia nativă a început să crească din nou. Milioane de păsări şi de alte vieţuitoare sălbatice au găsit o casă nouă printre lacurile sărate, pe câmpiile mlăştinoase şi prin mlaştinile de sezon. Împreună, toate acestea au creat o reţea de habitate naturale prospere pentru viaţa sălbatică locală şi migratoare.

Aceasta este doar una dintre proprietăţile din zona Golfului pe care Cargill le-a transferat sub proprietate publică, ajutând la lansarea unuia dintre cele mai mari proiecte de restaurare a zonei mlăştinoase din ţară.

Educaţia de mediu este o componentă cheie a proiectului din Golful San Francisco. Aici, un elev din clasa a treia scrie companiei Cargill, mulţumindu-i pentru eforturile depuse.