Susţinerea fermierilor de cereale în Brazilia

Până la mijlocul secolului XX, Cargill era pregătită să-şi extindă prezenţa globală prin accesul pe piaţa din America de Sud. Când s-a ivit ocazia în 1948, preşedintele Cargill, John MacMillan, Jr., a profitat de aceasta.

Încă de la început, trecerea pe piaţa din America de Sud a fost un fapt neobişnuit pentru Cargill. Organizaţia International Basic Economy Corporation (IBEC), o companie fondată de Nelson Rockefeller pentru îmbunătăţirea nivelului de trai prin intermediul afacerilor, l-a abordat pe John Jr. referitor la iniţierea unui parteneriat. John Jr. a profitat de ocazie, considerând-o o şansă de a pune bazele unei prezenţe oficiale în regiunea sud-americană. Împreună, cei doi au creat Cargill Agricola e Comercial S.A. (CACSA).

Cu bazele noii companii stabilite, partenerii au început colaborarea pentru a încerca să rezolve o problemă veche cu care se confruntau fermierii de cereale din Brazilia: pierderea culturilor din cauza spaţiului insuficient de depozitare. Porumbul era extrem de căutat, atât datorită calităţilor sale nutritive, cât şi datorită faptului că prin morăritul de porumb se putea obţine o gamă întreagă de produse, de la amidon, la siropuri şi la textile. Încercând să protejeze culturile şi să faciliteze transportul, CACSA a construit două silozuri de cereale (unul în Ourinhos, São Paulo, iar celălalt în Arapongas, Paraná). Aceste structuri le-au oferit fermierilor spaţii ample de depozitare, permiţându-le să-şi protejeze culturile împotriva insectelor şi a altor factori dăunători, precum şi să amâne vânzarea culturilor până în momentul îmbunătăţirii preţurilor.

Pe lângă îmbunătăţirea spaţiului de depozitare, CACSA şi-a concentrat eforturile pe îmbunătăţirea comunicaţiilor între două dintre sistemele de cale ferată ale Braziliei. Compania a colaborat cu cele două căi ferate, redactând un acord care permitea preluarea cerealelor pe una din căile ferate şi livrarea pe cealaltă, fără alt efort decât cel necesar pentru reîncărcare. Pentru a promova un transport mai rapid al culturilor, CACSA a stabilit şi un traseu de cale ferată direct către ceea ce avea să devină cel mai activ port din America de Sud: Santos.

Deşi CACSA a avut un impact pozitiv asupra comerţului cu cereale, profitabilitatea a fost limitată de problemele suplimentare survenite în legătură cu transportul, cu reglementările guvernamentale şi cu lipsa de pieţe la termen. În 1957, Cargill şi-a vândut acţiunile şi a părăsit piaţa braziliană.

Deşi iniţiativa CACSA a funcţionat doar puţin timp, a plasat compania într-o poziţie avantajoasă pentru succesul viitor în Brazilia. Având o mai bună înţelegere a aspectelor problematice şi a oportunităţilor unice ale ţării, Cargill a revenit cu succes în 1965, introducând culturile mai profitabile de porumb hibrid.

În ciuda problemelor anterioare, decizia lui John Jr. de a se extinde în America de Sud a avut succes, iar Cargill a devenit cea mai mare afacere agricolă din Brazilia. În prezent, compania exportă în fiecare an milioane de tone de boabe de soia durabile din terminalul său modern, construit în lungul fluviului Amazon, în Santarém. Fiind în prezent unul din principalii producători de alimente din Brazilia şi cel mai mare procesor de cacao din America Latină, Cargill deţine fabrici, depozite, terminale portuare şi birouri de sucursale în aproape 160 de oraşe din întreaga Brazilie. Fiind felicitată de guvernul brazilian pentru eforturile depuse, Cargill a fost numită în 2012 cea mai bună companie de bunuri pentru consum din ţară.